BOALA ALZHEIMER

Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă, care determină deteriorarea progresivă a capacităților cognitive pâna la pierderea autonomiei bolnavului.

La 25 noiembrie 1901, psihiatrul german Alois Alzheimer examinează pentru prima dată o pacientă, Auguste D., în vârstă de 51 de ani, internată în „Spitalul pentru Bolnavi psihici și Epileptici” din Frankfurt pentru tulburări cognitive progresive, halucinații, idei delirante și degradare a personalității sociale. Alzheimer notează la început un diagnostic vag: „Boală a uitării” (Krankheit des Vergessens). Evoluția bolii este urmărită timp de cinci ani și, după moartea pacientei în urma unei infecții, creierul obținut în urma autopsiei este examinat cu amănunțime de Alzheimer, descoperind modificări caracteristice necunoscute până atunci. Cazul este prezentat pe 3 noiembrie 1906 la a 37-a Conferință a Psihiatrilor Germani din Sud-Vest ținută la Tübingen și publicat în revista de specialitate „Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie und Psychisch-Gerichtliche Medizin” (1907, vol. 64, pp. 146–48) sub titlul Eine eigenartige Erkrankung der Hirnrinde („O îmbolnăvire particulară a scoarței creierului”). Boala Alzheimer (AD), denumită și Alzheimer,  începe de obicei încet și se agravează treptat în timp. Este cauza a 60–70% din cazurile de demență.

Cauze si factori de risc

Cauza bolii Alzheimer este slab înțeleasă.Aproximativ 70% din risc este considerat a fi moștenit de la părinții unei persoane, cu multe gene implicate de obicei.Alți factori de risc includ un istoric de lovituri la nivelul capului, depresie și hipertensiune arterială.Procesul bolii este asociat cu plăci și încordarea neurofibrilară din creier.Un diagnostic probabil se bazează pe istoricul bolii și teste cognitive cu imagistică medicală și teste de sânge pentru a exclude alte cauze posibile.Simptomele inițiale sunt adesea confundate cu îmbătrânirea normală.Examinarea țesutului cerebral este necesară pentru un diagnostic clar.Antrenamentul cerebral și fizic și evitarea obezității pot reduce riscul de AD; cu toate acestea, dovezile care susțin aceste recomandări sunt slabe.Nu există medicamente sau suplimente care s-au dovedit a scădea riscul.

Printre factorii de risc ce pot provoca boala Alzheimer, se numără:

• vârsta – înaintarea în vârstă este factorul de risc cel mai cunoscut;

• istoricul în familie (moștenirea genetică) – riscul este cel mai mare pentru persoanele care au o rudă de gradul I ce suferă de boala Alzheimer (26% până la 45% risc teoretic absolut);

• sindromul Down – multe persoane care au Sindrom Down prezintă un risc ridicat de a dezvolta boala Alzheimer;

• lovituri puternice la cap – traume craniene grave din trecut;

• expunerea îndelungata la anumite substanțe toxice;

• afecțiuni cardiace – hipertensiunea arterială, dislipidemia, diabetul zaharat, obezitatea, colesterolul mărit, fumatul;

• unele bacterii (Chlamidii) și unele virusuri (slow-virus) – ar favoriza formarea de plăci senile;

• odihna insuficientă – mai multe studii au arătat că lipsa somnului, dificultatea de a adormi sau somul insuficient, pot crește riscul de Alzheimer.

Simptome

Printre simptome se află:

– pierderile de memorie repetate;

– problemele de orientare;

– tulburările funcțiilor executive (de exemplu, pacientul nu mai știe cum să își folosească telefonul mobil).

Cel mai frecvent simptom precoce este dificultatea de a-și aminti evenimentele recente. Pe măsură ce boala avansează, simptomele pot include probleme cu vorbirea, dezorientarea (inclusiv rătăcirea cu ușurință), schimbări de dispoziție, pierderea motivației, negestionarea îngrijirii de sine și probleme de comportament. Pe măsură ce starea unei persoane scade, se retrage adesea din familie și din societate.

Simptome cognitive

• Tulburări de memorie: dificultatea de a-și reaminti informații anterior învățate și imposibilitatea de a acumula informații noi. Primele care se pierd sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi conservate.

• Tulburări de vorbire: bolnavul nu își mai găsește cuvintele, chiar pentru noțiuni simple.

• Incapacitatea de a efectua diferite activități motorii coordonate: bolnavul „nu mai știe” cum să se îmbrace adecvat, cum se descuie ușa cu cheia etc.

• Imposibilitatea de a recunoaște, identifica și denumi obiecte uzuale.

• Tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea de a lua decizii.

• Probleme legate de gândirea abstractă, tulburări de calcul, dezorientare temporală și spațială, pierderea inițiativelor.

• False recunoașteri: la început dificultate în recunoașterea fizionimiilor cunoscute, urmată de identificări eronate, care pot provoca stări de anxietate.

Aceste simptome se caracterizează printr-un debut gradat, bolnavul dezvoltă anumite strategii pentru a-și disimula dificultățile, pentru un anumit timp își păstrează o „fațadă” înșelătoare, declinul însă se agravează progresiv.

Simptome non-cognitive

• Agitație și agresivitate fizică sau verbală.

• Tulburări psihotice: halucinații, de obicei vizuale, idei delirante (de persecuție, de gelozie, de abandon etc.).

• Tulburări ale dispoziției afective: în principal depresie și anxietate, mai rar stări de euforie exagerată.

• Tulburări ale comportamentului alimentar: reducere sau creștere exagerată a apetitului, alimentație neîngrijită, ingerare de substanțe non-alimentare.

• Dezinhibiție sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai rar agresivitate sexuală.

• Incontinență urinară și pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau în prezența altor persoane.

Tipuri de Alzheimer

Exista 3 tipuri cunoscute ale bolii Alzheimer:

• Alzheimer cu debut precoce. Aceasta este o formă rară a bolii în care persoanele afectate sunt diagnosticate înainte de vârsta de 65 de ani. Mai puțin de 10% dintre pacienții cu Alzheimer prezintă acest tip al bolii.

• Alzheimer cu debut tardiv. Aceasta este cea mai comună formă a bolii Alzheimer, reprezentând aproximativ 90% dintre cazuri și apare, de obicei, după vârsta de 65 de ani.

• Alzheimer genetic. Aceasta este o formă a bolii Alzheimer care este în totalitate moștenită. Este extrem de rară, reprezentând mai puțin de 1% dintre toate cazurile.

Stadiile bolii Alzheimer

Boala Alzheimer progresează de obicei lent, existând 3 stadii ale evoluției bolii: stadiul ușor, stadiul moderat și stadiul sever.

1. Alzheimer în stadiu incipient (ușor).

În stadiul incipient al Alzheimerului, o persoană poate funcționa independent, poate conduce, poate lucra, poate duce o viață socială normală. Acest stadiu poate să apară cu mult timp înainte ca boala să creeze probleme serioase și să fie diagnosticată. Simptomele cele mai evidente au legătură cu memoria de scurtă durată, însă amintirile din tinerețe sunt intacte. Acestea variază de la o persoană la alta și pot include:

• probleme în a-și aminti anumite cuvinte familiare sau nume;

• dificultăți privind orientarea spațială;

• repetarea acelorași întrebări;

• dificultăți în realizarea calculelor;

• probleme în localizarea obiectelor recent folosite;

• neadaptare la situații noi și nefamiliare;

• reacții întârziate și capacitate de memorare încetinită;

• pacientul începe să devină mai retras;

• tulburări de judecată, de dispoziție afectivă, iritabilitate, neliniște.

 2. Alzheimer în stadiu mediu (moderat)

Stadiul mediu este de obicei cel mai lung stadiu și poate dura mulți ani. Pe măsura ce boala progresează, persoana cu Alzheimer va necesita un nivel din ce în ce mai mare de îngrijire deoarece simptomele demenței sunt mai pronunțate. Acest stadiu este caracterizat de tulburări de memorie notabile și de probleme de concentrare.

Simptomele, care variază de la o persoană la alta, pot include:

• dificultăți în desfășurarea activităților zilnice, obișnuite;

• probleme în recunoașterea persoanelor familiare;

• apariția stărilor de agitație, frustrare sau supărare;

• tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de persoane apropiate;

• tulburări de personalitate;

• reacții în moduri neașteptate, cum ar fi refuzul de a face baie;

• confuzie crescută și dezorientare – pacientul se poate rătăci usor;

• dificultăți în a se îmbrăca;

• insomnii și stări de agresivitate (amenințări, acuzații, țipete) sau de suspiciune exagerată (că i s-ar fura lucruri din casă,

• tulburari psihotice, cu deliruri și halucinații vizuale deseori;

• dificultatea de a lua o decizia, de a organiza sau de a planifica ceva;

• agravarea dificultăților de citire, scriere și calcul;

• necesitatea unei supravegheri și îngrijiri permanente.

 3.  Alzheimer în stadiu avansat (sever)

În stadiul final al bolii, când declinul cognitiv este sever, simptomele bolii se agravează. Pe măsură ce abilitățile cognitive continuă să se înrăutățească, personalitatea bolnavilor se modifică radical, astfel ca ei au nevoie de ajutor constant pentru a se descurca în viața de zi cu zi.

În acest stadiu, siptomele pot fi:

• neputința de a desfășura activități obișnuite precum mersul la toaletă, spălatul, îmbrăcatul, mâncatul;

• pierderea abilității de a mesteca alimentele, de a înghiți;

• dificultăți în păstrarea echlibrului, dificultăți de mers;

• stări confuzive, uneori cu agitație, în special noaptea;

• dificultăți în comunicare;

• pierderea abilității de a reacționa la ceea ce se întamplă în jurul lor;

• incoerența discursului;

• pierderea capacității de a comunica prin cuvinte;

• pierderea controlului vezicii urinare sau intestinal;

• tulburări de personalitate și comportamentale serioase;

• scăderi în greutate;

• creșterea vulnerabilității la infecții, în special la pneumonie.

Diagnostic

Se folosesc mai multe metode și instrumente pentru a determina dacă o persoană care are probleme de memorie este afectată de Alzheimer. Cu cât un diagnostic este pus mai devreme, cu atât și tratamentul este mai eficient.

Diagnosticul este unul prin excludere. Astfel, medicii realizează:

• istoricul medical al pacientului;

• examenul fizic și neurologic;

• examinare psihologică;

• analize de sânge;

• testare radiologică;

• tomografia cu emisie de pozitroni;

• teste genetice – sunt relevante doar în cazuri de Alzheimer familial;

• analiza LCR (lichidul cefalorahidian) pentru beta-amiloid și proteina tau-fosfotau.

Mijloace de prevenire (Profilaxie)

Până în prezent nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a demenței de tip Alzheimer. Se studiază posibilitatea ca anumite măsuri să reducă riscul de apariție a bolii sau să întârzie dezvoltarea ei.

• Se pare că menținerea unei activități intelectuale continue ar diminua riscul de îmbolnăvire, dar nu există dovezi sigure în această privință. Totuși, anumite activități ca cititul cu regularitate al unei cărți sau al ziarului și revistelor, rezolvarea rebusurilor, mersul la teatru sau concerte, participarea la diverse activități sociale sunt de recomandat persoanelor după ieșirea la pensie. Privirea îndelungată, pasivă, a emisiunilor de televiziune ar avea dimpotrivă efect dăunător.

• Se recomandă suficientă mișcare, alimentație rațională cu o cantitate ridicată de legume și fructe bogate în vitamină C în combinație cu administrarea unor doze ridicate de vitamină E (cu efect antioxidant), grăsimi cu procentaj ridicat de acizi grași nesaturați, renunțare la fumat etc.

• Anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroide (indometacina, ibuprofen, naproxen, aspirina) precum și medicamentele folosite pentru scăderea nivelului de colesterină serică (statine), ar scădea riscul de apariție al bolii Alzheimer, dar nu există încă studii răspândite care să demonstreze în mod peremptoriu aceste observații. Trebuie să se ia însă în considerație și posibilitatea efectelor adverse ale acestor preparate medicamentoase.

• Până în prezent, doar menținerea presiunii arteriale la o valoare normală demonstrează – în urma unor studii efectuate după criterii științifice stricte – o semnificativă scădere (până la 50%) a riscului de îmbolnăvire (studiul SYST-EUR).

 Totuși, medicii fac anumite recomandări care ar putea preveni sau încetini declinul cognitiv:

• renunțarea la fumat;

• menținerea unei vieți active;

• alimentație rațională cu o cantitate ridicată de legume și fructe bogate în vitamina C în combinație cu administrarea unor doze ridicate de vitamina E, grăsimi cu procentaj ridicat de acizi grași nesaturați;

• practicarea testelor de memorie și a jocurilor pentru stimulare mentală (puzzle, integrame, sudoku sau șah);

• cititul, dansul;

• socializarea și menținerea unei vieți active;

• respectarea tratamentului pentru controlul presiunii arteriale, al diabetului și al colesterolului ridicat;

• suplimente care ar putea ajuta la buna funcționare a creierului (acizi grași Omega3, Vitamina D3, Coenzima Q10, Luteina și zeaxantina, Ginkgo biloba).

Tratament

Din păcate nu există încă un tratament eficace care să vindece boala Alzheimer, iar procesul de degradare a celulelor cerebrale este ireversibil. Cu toate acestea, există anumite soluții folosite pentru a îmbunătății calitatea vieții bolnavului și care pot întârzia evoluția bolii.  Anumite substanțe medicamentoase pot ameliora simptomele acestei bolii Alzheimer. Printre categoriile de medicamente care pot să fie prescrise de medic se numără: inhibatori de colinesterază, antagoniști ai receptorilor NMDA, donezepil, memantină, antidepresive, somnifere, antianxiolitice sau antipsihotice.               

De asemenea, sunt foarte importante schimbările privind stilul de viață și grija pe care membrii familiei și personalul medical implicat o acordă pacientului. Acesta trebuie tratat cu atenție, ferit de situații care îi pot produce sentimente puternice și stres. Se recomandă odihna și activități de relaxare.

Tratamente alternative

Sub denumirea generică farmacopeică de Antidementiva sunt încadrate o serie de preparate, extrase din plante (ex.: Extract din frunze de Ginkgo-biloba) sau produse chimice de sinteză (antagoniste ale ionului de Calciu, Piracetam, Pyritinol-hidroclorat, Nicergolin etc.). Eficiența lor nu a putut fi însă dovedită.